Despre mierea de albine se spune că, în vremurile străvechi, era hrana preferată a zeilor din Olimp. Mierea este un aliment pur, concentrat, o adevărată esenţă a luminii solare în stare lichidă.
Mierea este un aliment natural, de origine atât animală cât şi vegetală, fiind principalul produs al stupului. Ea este fabricată de albine din nectarul florilor, îmbogățit cu substanțe proprii și prelucrată de acestea pentru a fi apoi depozitată în faguri.
Majoritatea popoarelor au cunoscut proprietățile ei extraordinare şi au folosit-o, atât în scopuri terapeutice încă din antichitate; în alimentație era utilizată în mod excepțional, deoarece era considerată „hrana zeilor”. Vechii greci considerau mierea un „elixir al tinereții” şi o administrau atleților care participau la Jocurile Olimpice, iar egiptenii o foloseau în tratamente cosmetice şi ca medicament.
Tipuri de miere si proprietățile acestora:
Albinuțele harnice nu se odihnesc nicio clipă, iar rezultatul unei munci asidue ce durează de dimineață până seara, timp în care culeg nectarul florilor, este mierea.
Mierea de salcâm
Cel mai cunoscut tip de miere este cea de salcâm, care este bogată în fructoză și rămâne foarte mult timp lichidă, fără să se zaharisească. Aceasta este un pansament pentru stomac, poate fi folosită în tratarea ulcerului și de asemenea este un excelent calmant pentru psihic. Mierea de salcâm proaspătă este fluidă, are o aromă și un gust foarte plăcut și o culoare aurie, minunată. Se cristalizează foarte greu, abia după un an, un an și jumătate. Fiind un antitusiv excelent, aceasta este ideală ca și tratament pentru calmarea tusei, consumată în ceai cu lămâie, sau în stare naturală. De asemenea, este folosită pentru a trata astenia și diferitele nevroze precum și gastrita. Puteți dilua o lingură de miere de salcâm într-un pahar mic de apă călduță și să o consumați înainte de masă. În plus, mierea de salcâm este excelentă pentru gravide și pentru copii, pentru întărirea sistemului imunitar.
Mierea de tei
Mierea de tei este cea mai aromată și mai plăcută, însă are proprietăți anafrodisiace și acționează ca un somnifer. Bărbații trebuie să o consume cu precauție. Are o culoare galbenă spre portocalie și poate fi chiar și roșiatică, fiind fluidă, vâscoasă. Aceasta acționează atât ca și sedativ pentru sistemul nervos cât și ca tratament pentru insomnii, dar mierea de tei este excelentă pentru bronșite și bronșiolite.
Mierea de floarea soarelui
Mierea de floarea soarelui este de asemenea dulce și foarte parfumată, cunoscută pentru proprietățile sale tonice și revigorante, stimulează imunitatea și are proprietăți afrodisiace. Mierea de floarea soarelui este, de asemenea, un stimulent intelectual excelent deoarece conține lecitină în stare pură. De asemenea, aceasta are proprietăți antibiotice și antibacteriene și stimulează circulația sangvină.
Mierea din conifere
Mierea ce se obține din conifere este, pe cât de rară, pe atât de apreciată deoarece este un adevărat medicament pentru cei ce suferă de afecțiuni ale aparatului respirator și al plămânilor și un antitusiv excelent. Bolnavii de plămâni apreciază atât mierea de brad și mierea de molid, pin, jep și larice pentru proprietățile sale excelente. Aceasta are o culoare specifică, pornind de la galben auriu până la verde închis, iar mirosul este, de asemenea, specific coniferelor.
Mierea de mentă
Mierea de mentă este foarte revigorantă, este folosită ca un antitusiv natural nemaipomenit și ușurează digestia, combate balonarea dacă este consumată pe stomacul gol. De asemenea, are efect de calmare a durerilor gastrice, antispastic și analgezic. În plus, este un tratament natural ideal pentru bolnavii de pneumonie.
Mierea de zmeură
Mierea de zmeură are un gust excelent și o culoare albicioasă pură, care vă reîntinerește, poate fi folosită în tratarea unor afecțiuni ale aparatului genital feminin. Astfel, mierea de zmeură reglează activitatea ovariană și previne apariția osteoporozei și a sclerodermiei. Mierea de zmeură este des folosită pentru reîntinerirea tenului, folosită astfel în tratamente cosmetice.
Mierea de mac si mierea de trifoi
Acestea sunt tipuri de miere ceva mai rar întâlnite, dar cu acțiune minunată asupra organismului. Mierea de mac, pe de o parte, este un somnifer natural excepțional și un afrodisiac cum rar întâlnim și o putem recunoaște după culoarea închisă, iar mierea de trifoi are proprietăți diuretice.
Mierea polifloră
Mierea polifloră, pe de altă parte este cea mai complexă, deoarece conține o combinație din mai multe tipuri de flori, iar tratamentul cu astfel de miere acoperă o gamă largă de afecțiuni. Mierea polifloră este cea mai bogată în nutrienții și substanțele necesare omului și este cel mai complet aliment natural din câte există la momentul de față. Aceasta nu numai că stimulează digestia și sistemul imunitar, ci stimulează și pofta de mâncare și regenerează ficatul. În bolile de ficat se folosește un amestec de miere și lămâie, acesta fiind folosit și pentru stimularea imunității și a poftei de mâncare, sau se poate consuma miere polifloră la micul dejun cu grapefruit.
Ce cantitate de miere este indicată zilnic pentru consum?
În primul rând, trebuie atenționați părinții ce au copilași mai mici de un an asupra faptului că mierea este strict interzisă până la această vârstă deoarece anumite microorganisme ce se dezvoltă în miere poate produce botulismul. Însă, după vârsta de un an, aceștia pot consuma în jur de trei lingurițe de miere pe zi, a se evita mierea de mac. După vârsta de trei ani și până la șase ani, aceștia pot primi o cantitate de până la cinci lingurițe de miere pe zi, fiind cunoscută ca un excelent stimulator al sistemului imunitar, iar dacă este amestecată cu cătină, copilul va fi ferit de gripe și răceli. Copiii de peste șase ani au posibilitatea să consume mierea în diferite forme, simplă, în ceai sau pe pâine, până la opt lingurițe pe zi, iar adolescenții pot consuma aproximativ șaizeci - șaptezeci de grame de miere pe zi. Un echivalent de o sută de grame de miere este cantitatea admisă pentru consumul unui adult zilnic. Trebuie menționat faptul că mierea se păstrează în condiții optime la o temperatură cuprinsă între zece și douăzeci de grade Celsius, la o umiditate medie, aproximativ șaizeci la sută.
Cât rezistă mierea de albine fără să se altereze?
Mierea de albine este poate cel mai uimitor dintre alimente. Pe lângă faptul că este un elixir natural de sănătate, tinerețe și frumusețe, deoarece este din ce în ce mai folosită în creme și în tratamente cosmetice, mierea are proprietatea uimitoare de a nu se altera. Mierea nu numai că rezistă câțiva ani, ci recent, cercetătorii au descoperit în unele din piramidele din Egipt vase pline cu miere, ce datează poate de mii de ani, fără a fi stricată în vreun fel. Nu există alt tip de aliment pe care noi îl cunoaștem și îl consumăm care să aibă proprietățile mierii și care să aibă o durată de viață mai lungă decât a acesteia. Compoziția chimică a mierii ajută foarte mult la păstrarea acesteia pe perioade foarte îndelungate de timp, aceasta fiind un zahar, iar în forma ei naturală, de zahăr, aceasta conține foarte puțină apă pe care însă, o poate absorbi din atmosferă. De asemenea, aciditatea mierii este un alt factor pentru care aceasta nu se alterează, iar enzimele secretate de albine au și ele o contribuție importantă, deoarece, atunci când albinele regurgitează nectarul pentru a produce mierea, enzima se eliberează și astfel mierea se păstrează în condiții optime.
Mierea de albine, elixir al tinereții tenului
Pentru toate tipurile de ten, mierea face adevărate minuni. Aceasta conține un complex important de vitamine, printre care enumerăm vitamina A, C, K, D, și complexul de vitamina B, și de asemenea calciu, sodiu, potasiu, fosfor și săruri minerale, astfel că are proprietăți miraculoase cicatrizante, calmante, tonifiante și antioxidante când vine vorba de ten. Tenul gras care prezintă acnee sau exces de sebum poate fi tratat prin aplicarea unei măști care se lasă pe față timp de douăzeci de minute și este obținută din două linguri de miere, o jumătate de linguriță de scorțișoară și o aspirină pisată. Pentru exfolierea tenului cu probleme, poți apela la o mixtură de mălai și miere, obținut dintr-o lingură de miere și una de mălai, la care se poate adăuga puțină apă pentru a se omogeniza mai bine. Tenul lipsit de strălucire poate fi tratat tot cu ajutorul unui mix dintr-o lingură de miere, una de ulei de măsline, una de iaurt și un gălbenuș de ou amestecate bine până ce rezultă o pastă ce se aplică pe față.
Ce afecțiuni previne și tratează mierea de albine?
Sunt foarte multe lucruri de spus despre mierea de albine, dar cel mai important este faptul că aceasta tratează și previne afecțiuni din cele mai diverse și mai grave, se crede că ar exista și un tratament miraculos cu miere împotriva cancerului. În primul rând, mierea tratează și previne apariția obezității, fiind recomandată înlocuirea zahărului din alimentație cu un zahăr natural, mierea. Diabetul și diabetul juvenil poate fi prevenit cu ajutorul folosirii mierii și a renunțării la dulciuri. Înlocuirea zahărului cu mierea ajută și la prevenirea apariției cariilor dentare și a constipației. Trebuie să consumați zilnic, o linguriță-două de miere pe stomacul gol, urmate de un pahar de apă călduță. Osteoporoza și menopauza prematură, afecțiuni ce afectează în mare măsură femeile, pot fi prevenite printr-un consum regulat de miere. Laringitele, faringitele, răcelile, bronșitele și bronșiolitele își găsesc alinarea în consumul de miere de albine, de preferință de eucalipt, tei sau conifere, asociată cu propolis și se administrează o linguriță de miere urmată de zece grame de propolis, de două ori pe zi, dimineața și seara.
Cum deosebim mierea naturală de mierea falsificată?
Din păcate, din ce în ce mai mulți comercianți profită de consumul din ce în ce mai ridicat de miere și încearcă să suplimenteze mierea naturală prin diverse adaosuri de zaharuri pentru a obține miere falsă, care, desigur poate afecta sănătatea cumpărătorului, dar lor le aduc profit consistent. Testul bolului de aer este cel mai eficient când vine vorba de a recunoaște mierea naturală. Luăm un borcan de miere proaspătă și îl întoarcem cu capacul în jos. Dacă în interior se formează un bol de aer, asemănător unui glob, aceasta este naturală, dacă nu, aceasta conține adaosuri de zaharuri.
Produsele derivate din miere au proprietăți medicinale
Produsele derivate din miere sunt, de cele mai multe ori, mult mai eficiente în tratarea diverselor afecțiuni decât mierea. Spre exemplu, polenul consumat în mod regulat este benefic pentru o bună funcționare a sistemului nervos, pe când propolisul stimulează imunitatea, combate oboseala, este un excepțional antioxidant, antibacterian și antifungic. Pe de altă parte, lăptișorul de matcă are multiple întrebuințări, folosit deseori în combaterea efectelor negative și nocive ale chimioterapiei, întărește sistemul imunitar și menține o stare de sănătate excelentă. Veninul recoltat de la albine secretă cortizon și este folosit în diverse creme anti-îmbătrânire, dar este cunoscut și pentru faptul că este un puternic antiinflamator, stimulând imunitatea și circulația sangvină. Și nu în ultimul rând, ceara de albine este folosită în diferite produse farmaceutice și cosmetice, și are multiple întrebuințări. Ar trebui să ne îndreptăm atenția și către medicina naturistă, de vreme ce un singur aliment are atâtea întrebuințări și aduce atâtea beneficii sănătății noastre, precum mierea și derivatele acesteia. O sănătate de fier este posibilă prin consumul regulat de miere.
Mierea de albine – un veritabil elixir pentru sănătate
Mierea de albine este un adevărat elixir pentru sănătate. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cercetat îndelung proprietățile mierii și au descoperit faptul că tratează foarte multe afecțiuni, este un îndulcitor natural minunat, ajută metabolismul în foarte multe feluri și nu se strică niciodată. Da, mierea este alimentul care poate fi consumat după foarte mulți ani deoarece nu se strică. Este un fel de elixir minune pentru oameni în timpurile actuale în care, din ce în ce mai multe E-uri și conservanți ne atacă sănătatea. Dar, oamenii au descoperit și metode prin care pot falsifica mierea, iar foarte puțini dintre noi știu cum să deosebească mierea naturală de cea falsificată.
Ce conţine mierea de albine?
Pe lângă apă biologică şi zaharuri (fructoză, glucoză, maltoză, zaharoză), mierea mai conţine vitamine, cele mai importante fiind cele din complexul B şi în cantităţi mai mici, vitaminele A, C, D şi K. Într-o formă uşor asimilabilă de către organismul uman sunt prezente diferite minerale, în funcţie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, la care se adaugă cantităţi mici de seleniu, crom şi iod.
Pe lângă toate acestea, mierea mai conţine acizi (formic, acetic, malic, citric, succinic), aminoacizi, carotină , pigmenţi xantofilici, albuminoide şi diverse enzime: invertaza, diastaza, catalaza şi inulaza, precum şi factori antibiotici (mai cunoscut fiind inhibina).
La ce este bună mierea de albine?
În primul rând, mierea este cel mai rapid şi puternic energizant natural cunoscut. Ea întăreşte nervii, dă putere corpului şi prelungeşte viaţa.
De asemenea, mierea este utilă în reglarea activităţii principalelor glande din corp şi în mentinerea echilibrului endocrin.
Mierea de albine este şi un puternic antiinfecţios natural, care acţionează asupra principalelor sisteme şi aparate din organism, de la tubul digestiv şi căile respiratorii până la nivelul pielii şi al mucoaselor. Este un puternic stimulent al digestiei şi al metabolismului, ajută tranzitul intestinal şi favorizează eliminarea promptă a toxinelor din organism.
Mierea este un aliment de mare valoare pentru inimă, având proprietăţi stimulatoare pentru muşchiul cardiac.
În total, în sânge există echivalentul unei linguriţe de zaharuri. Dacă această cantitate ar scădea la jumătate, ne-am pierde cunoştinţa. Dacă ar creşte chiar şi foarte puţin, şi-ar face apariţia diabetul. În miere există două zaharuri, glucoza şi fructoza: glucoza se absoarbe rapid în sânge; fructoza însă, absorbită mai lent, menţine concentraţia de zahăr la un nivel constant. Din acest motiv, mierea nu ridică zahărul din sânge peste nivelul benefic pentru organism.
Mierea este spontan apreciată de copii, fiind digerată rapid şi constituie forma ideală sub care ar trebui să se găsească zaharurile în alimentaţia copiilor.
De asemenea mierea este potrivită şi pentru alimentaţia femeilor în timpul sarcinii, având un efect uşor laxativ şi calmant şi contribuind la dezvoltarea normală a fătului.
Şi extern mierea îşi dovedeşte calităţile deosebite, în cazul plăgilor şi arsurilor, întrucât are un efect cicatrizant şi proprietăţi antibiotic, iar în cosmetică mierea este folosită la realizarea măştilor şi a cremelor, datorită efectului său hidratant şi emolient.
Atât persoanele aflate în convalescenţă, cât şi vârstnicii pot consuma mierea cu succes, pentru că ea aduce un mare aport energetic fără a obosi sistemul digestiv. Tot din acest motiv, mierea este potrivită atât pentru cei care ţin un regim de slăbire (puţină miere la sfârşitul meselor sau între mese va da o senzaţie de saţietate şi va face mai uşor de suportat regimul alimentar), cât şi pentru cei care vor să ia în greutate (caz în care va fi folosită o cantitate de până la 200 g miere pe zi, ca atare sau în amestec cu mere rase).
Nu în ultimul rând, mierea este foarte indicată în alimentaţia sportivilor, ea constituind practic alimentul energetic ideal, prin faptul că furnizează (aşa cum s-a constatat în urma a numeroase studii) cel mai repede, cea mai mare cantitate de energie.
Cum se administrează mierea de albine?
În privinţa copiilor sub un an, părerile specialiştilor sunt împărţite: unii nu recomandă deloc mierea, pe motiv că ei sunt sensibili la anumite microorganisme care se pot dezvolta în miere, alţii o recomandă în cazul sugarilor alăptaţi artificial, deoarece e foarte uşor digerabilă şi pentru efectele terapeutice în cazuri de constipaţie, vomă, infecţii, anorexie.
Copiilor între 1 şi 3 ani li se pot da 2-4 linguriţe de miere pe zi, iar celor între 3 şi 6 ani li se dau 4-6 linguriţe de miere pe zi. După şase ani le putem da până la 8 linguriţe de miere, adolescenţilor până la 15 linguriţe (aprox. 70g), iar adulţii pot lua 20 de linguriţe de miere pe zi (echivalentul a 100 g).
Poate fi consumată simplă sau în amestec cu alte alimente: fructe rase, cereale, sucuri de fructe, lapte.
Mierea nu trebuie să provină de la albine care au fost hrănite cu zahăr sau siropuri artificiale în perioada recoltării nectarului.
Mierea de albine nu se găteşte şi nu se încălzeşte la temperaturi de peste 40 grade Celsius, deoarece se distruge activitatea enzimatică, ceea ce îi scade mult valoarea terapeutică.
După ce se consumă mierea ca atare, este bine să clătim gura cu apă sau să ne spălăm dinţii, pentru a nu risca să creăm un mediu propice dezvoltării microorganismelor.
Nu oricine poate consuma miere
Este drept că o foarte mică categorie de oameni nu pot consuma miere de albine și în acest caz ne referim la persoanele alergice la polen, deoarece mierea conține polen și la persoanele ce suferă de diabet în stare avansată.
